marți, 25 mai 2010

De ce existăm? Materia a câştigat bătălia în faţa antimateriei


Faptul de nedisputat că materia şi antimateria se anihilează reciproc, la contact, este un mister pentru oamenii de ştiinţă care nu pot explica de ce viaţa şi universul există, dar rezultate noi de la un accelerator de particule ar putea oferi răspunsul.

Fizicienii de la Fermi National Accelerator Laboratory au spus că au descoperit un nou indiciu despre unul dintre cele mai mari mistere cosmologice: de ce universul este format din materie şi nu antimaterie.

Experimentul a arătat că a existat o diferenţă de 1% între cantitatea de materie şi antimaterie produsă, fapt ce ar explica existenţa noastră.

Teoria actuală, cunoscută sub numele de Modelul Standard al fizicii particulelor, a prezis o lipsă de echilibu în simetria materie-antimaterie, dar nu suficient pentru a explica de ce universul este format din materie, iar antimateria este extrem de rară.

Acest ultim experiment a indicat o proporţie inegală între materie şi antimaterie care depăşeşte cu mult ceea ce prezice Modelul Standard. Mai precis, fizicienii au descoperit o diferenţă de 1% între mounii şi antimuonii produşi din descompunerea particulelor cunoscute sub numele de mezoni B (muoni care au un quark bottom).

Rezultatele care vor fi publicate în jurnalul ştiinţific Physical Review D, provin din analizarea a opt ani de muncă de la acceleratorul de particule Tevatron, de la laboratorul Fermi din Statele Unite, potrivit space.com.

„Pe mulţi ne-au trecut fiori la vederea rezultatului”, a declarat Stefan Soldner-Rembold, cercetător la University of Manchester din Marea Britanie. „Ştiam că vedem ceva ce nu a mai fost observat niciodată şi dincolo de ceea ce teoriile actuale pot explica”.

Mâncarea din conservă duce la apariţia infertilităţii

Specialiştii de la National Workgroup for Safe Markets din Statele Unite ale Americii susţin că o mare parte dintre alimentele la borcan au un conţinut ridicat de bisphenol, substanţă chimică emanată de conserve, extrem de periculos pentru femeile însărcinate şi copii, relatează EmaxHealth. com.

Pentru a ajunge la această concluzie, experţii au rugat un grup de voluntari de pe întregul teritoriul al SUA să pună la dispoziţie conservele pe care le aveau în cămară, indiferent că era vorba despre fructe, legume, peşte, supă sau răcoritoare la cutie.

Un "paleotermometru" care determină temperatura dinozaurilor, inventat de cercetători

Studiul cercetătorilor americani a fost publicat, luni, în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Printre întrebările cruciale la care acest “paleotermometru” va trebui să răspundă se regăseşte şi aceea care doreşte să afle dacă păsările aveau sângele cald înainte sau după apariţia penajului.

În termeni generali, noul dispozitiv ar putea explica motivele pentru care evoluţia vieţuitoarele de pe Terra a favorizat organismele cu sânge cald, deşi acestea au nevoie de un nivel de energie mai mare decât cele cu sânge rece.

Tehnica constă în analiza concentraţiilor a doi izotopi rari de carbon 13 şi oxigen 18, care au tendinţa de a se aglomera în anumite zone, în funcţie de temperatură, a explicat Robert Eagle, principalul autor al studiului.

În cazul organismelor vii, rata de “aglomerare” a acestor izotopi poate fi identificată în bioapatite – mineralul din care se formează oasele, smalţul dinţilor şi coaja ouălor.

“Atunci când acest mineral se formează din sânge, pentru a crea oase sau dinţi, compoziţia sa izotopică rămâne fixă şi poate fi conservată timp de milioane de ani”, a explicat cercetătorul american.

Laboratoarele Caltech au stabilit o relaţie precisă între rata de aglomerare a celor doi izotopi şi temperatura corpului. Metoda are un grad de eroare de cel mult 1-2 grade Celsius.

Oamenii de ştiinţă au testat cu succes paleotermometrul pe animale vii. Ei au analizat, totodată, rata de aglomerare a celor doi izotopi din dentiţia mamuţilor şi au stabilit că temperatura acestor animale varia între 37 şi 38 de grade Celsius.

Graţie acestei metode, cercetătorii au putut să măsoare temperatura corporală a unui “văr” al crocodilului, care a trăit în urmă cu 12 milioane de ani, cu ajutorul unor fosile. Oamenii de ştiinţă au aflat astfel că temperatura acelor vieţuitoare era cu 12 grade Celsius mai scăzută decât cea a descendinţilor lor din zilele noastre.

Savanţii americani au iniţiat deja o serie de teste, efectuate pe coji de ouă şi pe dinţi de dinozaur, pentru a încerca să afle dacă aceste vieţuitoare, dispărute în urmă cu 65 de milioane de ani, erau animale cu sânge rece sau animale cu sânge cald.

Funeriu: Examenul de bacalaureat şi anul şcolar se vor finaliza în condiţii optime

“Prioritatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS) este organizarea examenului de bacalaureat. Ministerul Educaţiei va lua toate măsurile care se impun pentru ca examenul de bacalaureat şi anul şcolar să se încheie în condiţii optime. Joi vom anunţa toate măsurile pe care le vom lua în acest sens”, a spus ministrul Educaţiei.

Anterior, liderii sindicali au anunţat că îşi menţin decizia de a organiza greva generală din 31 mai şi că pun sub semnul întrebării desfăşurarea examenului de bacalaureat.

“Greva din 31 mai va avea loc. Este decizia tuturor confederaţiilor sindicale. Guvernul a propus măsuri inacceptabile pentru Educaţie, în contextul în care ar fi existat alte soluţii, respectiv analiza în totalitate a sectorului bugetar, din ultimii cinci ani, mai ales în privinţa angajărilor. Învăţământul este la limita supravieţuirii”, a declarat Simion Hăncescu, vicepreşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, după întâlnirea cu ministrul Funeriu.

Jupiter şi-a pierdut una dintre celebrele sale benzi






Atmosfera planetei Jupiter este de obicei dominată de două dungi întunecate, una în emisfera nordică, cealaltă în emisfera sudică.



Totuşi, cele mai recente imagini obţinute de astronomii amatori indică faptul că banda mai joasă – cunoscută şi sub denumirea de centura ecuatorială sudică – a dispărut, planeta părând neobişnuit de golaşă în partea de sud.

Banda exista încă la sfârşitul anului trecut, când Jupiter a ajuns în spatele Soarelui, în zona de unde nu mai poate fi observată de pe Pământ. Trei luni mai târziu, când a putut fi din nou observată, centura planetei dispăruse.



Jurnalistul şi astronomul amator Bob King, cunoscut şi ca Astro_Bob, a fost unul dintre primii care au remarcat acest fenomen ciudat. “Să o vezi pe Jupiter cu o singură centură este ca şi cum ai vedea-o pe Saturn fără inele, nu arată cum trebuie”, a spus acesta.

Totuşi, nu este pentru prima dată când acest fenomen neobişnuit este remarcat. Jupiter îşi pierde sau recapătă una dintre centuri o dată la 10 – 15 ani, însă motivul pentru care acest lucru se întâmplă rămâne în continuare un mister.

Unii specialişti spun că dispariţia acestei centuri ar putea avea legătură cu nişte furtuni care au precedat fenomenul.

Jupiter este a cincea planetă de la Soare şi este cea mai mare dintre toate planetele sistemului nostru solar. Are diametrul de 11 ori mai mare decât cel al Pământului, o masă de 318 ori mai mare şi un volum de 1.300 ori mai mare.

Jupiter se va afla la cea mai mică distanţă de Pământ pe 24 septembrie, amatorii având atunci cea mai bună ocazie de a o vedea fără centura sa sudică.

marți, 18 mai 2010

Studiu: apneea de somn creşte rezistenţa la insulină

Apneea de somn, manifestată prin pauze respiratorii repetate, poate cauza schimbări metabolice care se manifestă prin creşterea rezistenţei la insulină. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetătorii americani de la University of Pittsburgh. Mai exact, hipoxia intermitentă asociată cu apneea în somn a determinat o creştere mai mare a sensibilităţii la insulină, comparativ cu hipoxia cronică asociată cu situarea la altitudini mari.

Studiul, care va fi prezentat la Conferinţa Internaţională de la New Orleans, şi-a propus să studieze efectele metabolice ale hipoxiei intermitente, şi a celei cronice. Dr. Euhan John Lee, autorul studiului, a făcut mai multe experimente pe cobia de laborator, cărora le-a introdus arterial şi venos mai multe catetere pentru monitorizarea continuă a nivelului glocozei în sânge, dar şi a rezistenţei la insulină. Apoi, şoarecii au fost expuşi la şapte ore de hipoxie intermitentă, în care nivelurile oxigenului au oscilat, cu un minim de 5% pe minut, fiind expuşi şi la o hipoxie cronică, cu o rată constantă de oxigen de doar 10 procente.

Comparativ cu grupul de control, cobaii expuşi la hipoxie intermitentă au demonstrat o toleranţă scăzută la insulină, cu niveluri apropiate de hiperinsulinism. "Obstrucţia respiratorie periodică din timpul somnului, dar şi hipoxia de altitudine sunt condiţii de stres hipoxic care se ştie că modulează homeostaza glucozei sanguine. Deşi ambele forme de hipoxie înrăutăţesc toleranţa la glucoză, acest studiu demonstrează că, spre deosebire de hipoxia cronică de altitudine, doar apeea de somn determină creşterea considerabilă a rezistenţei la insulină" - a precizat dr. Lee.

"De vreme ce numărul cazurilor de apnee în somn continuă să crească odată cu rata obezităţii, va fi foarte important pentru comunitatea medicală să înţeleagă atât efectele, cât şi interacţiunile dintre bolile

metabolice, dar şi afecţiunile comorbide. Acest studiu demonstrează că expunerea la o hipoxie intermitentă poate provoca schimbări în activitatea hormonului responsabil de hiperinsulinimie, care poate avea consecinţe majore asupra vulnerabilităţii metabolice a pacienţilor diabetici cu apnee de somn" - avertizează dr. Lee, care a dat asigurări că cercetările ulterioare se vor axa în principal pe explorarea căilor potenţial inflamatorii şi lipotoxice prin care hipoxia intermitentă afectează nivelul glucozei în sânge.

De menţionat că hipoxia acută produce tulburări de judecată şi de coordonare motorie. În cazul unei hipoxii cornice severe sunt afectaţi centrii din trunchiul cerebral şi moartea survine de obicei prin insuficienţă respiratorie. În cazul pacienţilor care suferă de apnee de somn, durata perioadei de oprire a fluxului de aer în timpul somnului este de 10 secunde (principalul simptom este sforăitul), iar numărul episoadelor apneice variază de la 5 la 50 pe ora de somn. Factorii care contribuie la colapsul căilor respiratorii în timpul somnului sunt: consumul de alcool (determină depresia muşchilor respiratori) şi obezitatea (excesul de grăsime de la nivelul gâtului exercită o compresie externă asupra căilor respiratorii, ducând la îngustarea acestora).

luni, 17 mai 2010

O eclipsă stelară şi-a dezvăluit secretele după 175 de ani

Astronomii au reuşit să descifreze motivele pentru care luminozitatea lui Epsilon Aurigae, o stea foarte strălucitoare aflată la o distanţă de 2.000 de ani-lumină de Terra, scade la intervale regulate, potrivit unui studiu publicat în revista Nature şi citat de Mediafax.

Descoperită în anii 1820 în constelaţia Auriga, această stea i-a intrigat multă vreme pe astronomi, deoarece luminozitatea ei scade brusc la fiecare 27,1 ani, pentru o perioadă de 18 luni.

Oamenii de ştiinţă au crezut mai întâi că era vorba de o eclipsă provocată de trecerea unui astru între Epsilon Aurigae şi Terra.

Astronomii au considerat ulterior că este vorba de o stea binară, compusă din două astre care orbitează unul în jurul celuilalt, dintre care doar unul poate fi văzut de pe Pământ.

În cea mai mare parte a secolului XX, mulţi cercetători au considerat că o stea întunecată şi rece gravitează în jurul unei stele strălucitoare. Alţii au evocat posibilitatea unei găuri negre care ar absorbi lumina emisă de steaua strălucitoare.

Abia recent, astronomii au avansat teoria existenţei unui disc gros de praf în jurul stelei, care, la intervale regulate, se regăseşte în planul dintre Epsilon Aurigae şi Terra.

Această teorie a fost recent validată cu ajutorul tehnicii numite interferometrie, ce constă în combinarea fasciculelor luminoase primite de patru telescoape şi apoi amplificarea imaginii obţinute. Această imagine este de 100 de ori mai clară decât cea obţinută în mod direct de telescopul spaţial Hubble.

Actuala eclipsă a stelei Epsilon Aurigae, care a început în 2009 şi care va dura până în 2011, a fost unul dintre evenimentele cheie în 2009, desemnat Anul internaţional al astronomiei.

Top 10 descoperiri ştiinţifice accidentale

Louis Pasteur spunea: ''Şansa favorizează minţile pregătite''. Vorblele lui Pasteur rămân valabile şi în cazul celor zece descoperiri accidentale. Oamenii de ştiinţă care au făcut aceste descoperiri erau pregătiţi pentru ele. Ei fost capabili să vadă magia dintr-o eroare, coincidenţă, sau dintr-un obstacol. Astfel au apărut lucruri care au revoluţionat evoluţia omenirii.

10.
Zaharina a fost descoperită pentru că omul de ştiinţă, Constantin Fahlberg nu s-a spălat pe mâini după ce s-a întors de la birou. În 1879, chimistul încerca să găsească noi utilităţi pentru smoala de cărbune. După o zi productivă la muncă, Fahlberg s-a întors acasă şi atunci s-a întâmplat ceva ciudat.

El a observat că rulourile pe care le mânca erau foarte dulci. Şi-a întrebat soţia dacă a adăugat un nou ingredient în mâncare, iar atunci când ea a negat, Fahlberg a realizat că gustul se datorează mâinilor sale murdare. A doua zi s-a întors în laboratorul şi a început să îşi guste ''munca'', până a descoperit punctul dulce. Astfel a apărut zaharina.

9. ''
Praful inteligent''

Cei mai mulţi dintre noi am fi extrem de supăraţi dacă tema de la şcoală ne-ar exploda în faţă şi s-ar fărămiţa într-o mulţime de bucăţi. Nu este însă şi cazul studentei Jamie Link de la Universitatea din California.

În timp ce Jamie Link lucra la proiectul de doctorat în chimie, o bucată de silicon a explodat pur şi simplu. Imediat după acest moment, studenta a observat că acele mici bucăţi de silicon, rezultate din explozie funcţioneau în continuare ca senzori. Jamie Link a primit pentru ''praful inteligent'' un premiu de inventică în 2003.

Micii senzori pot fi utilizaţi pentru a monitoriza puritatea apei potabile sau a apei de mare, pentru a identifica diferite particule biologice sau chimice din aer şi chiar pentru a localiza şi a distruge tumorile din corp.

8.
Cola a fost inventată accidental de farmacistul John Pemberton, în timp ce încerca să prepare un remediu pentru durerile de cap. A amestecat mai multe ingrediente, a căror identitate este păstrată secretă şi acum, şi aşa a luat naştere cea mai celebră băutură răcoritoare. Cola a fost comercializată timp de opt ani în farmacii, ca medicament, înainte de a deveni suficient de populară pentru a fi vândută în sticle.

7.
Teflonul a fost descoperit de chimistul Roy Plunkett, în timp ce încerca să obţină un tip de chlorofluorocarbon, care să poată fi folosit pentru refrigerare. El credea că dacă va reuşi să determine un compus numit TFE să reacţioneze cu acidul clorhidric, va putea obţine refrigerantul dorit.

Pentru a începe experimentul, Plunkett a luat o cantitate mare de gaz TFE, l-a răcit, şi mai apoi l-a presat în canistre, pentru a putea fi astfel depozitat până când va fi gata pentru utilizare. Când a venit momentul să deschidă recipientul în care se găsea TFE, Plunkett nu a mai găsit nimic. Gazul dispăruse. A scuturat canistra, şi din recipient au căzut mai mulţi fulgi albi. Fulgii au fost mai apoi predaţi altor cercetători de la Institutul DuPont care au creat teflonul în forma în care îl ştim astăzi.

6.
Cauciucul vulcanizat a fost decsoperit de Charles Goodyear în timp ce încerca să creeze un tip de cauciuc rezistent la frig şi la căldură. Într-o zi, Goodyear a vărsat din greşeală într-un cuptor un amestec de cauciuc şi sulfură. El a observat că amestecul s-a întărit puţin însă putea fi utilizat în continuare deşi stătuse la o temperatură ridicată. Cauciul vulcanizat descoperit de el este folosit acum pe scară largă de la cauciucuri pentru maşini, la încălţăminte sau la fabricarea pucului de hochei.

5.
Plasticul a fost descoperit de asemenea, din greşeală, de chimistul Leo Hendrik Baekeland. El încerca să obţină o alternativă mai ieftină pentru bachelită (răşină sintetică obţinută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecţionarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic). În timpul experimentelor sale, Baekeland a obţinut accidental un amestec maleabil care putea rezista la temperaturi ridicate fără a se distorsiona. De atunci, plasticul este utilizat pe scară largă.

4.
Radioactivitatea este opera fizicianului Henri Becquerel. În 1896, fascinat fiind de fluorescenţa naturală şi de razele X, el a încercat să vadă dacă minelale naturale fluorescente pot produce raze X dacă sunt lăsate mai mult timp în lumina soarelui.

Becquerel realiza aceste experimente timp de iarnă. După mai multe zile cu cer înnorat, el a renunţat temporar la experimente. A pus întreg ehipamentul împachetat într-un sertar şi a aşteptat o zi însorită. Când această zi a a venit şi s-a întors la muncă, Becquerel a observat că piatra de uraniu pe care o lăsase în sertar se imprimase pe placa fotografică chiar dacă nu fusese expusă luminii solare.

Atunci a realizat că acea piatră avea ceva special. În timp ce lucra cu Pierre şi Marie Curie, a descoperit că ceea ce era special la acea piatră era radioactivitatea.

3.
Culoarea mov a fost descoperită de un tânăr chimist de 18 ani. William Perkin intenţiona de fapt să găsească un remediu pentru malarie. În 1856 Perkin lucra la crearea chininei artificiale. În urma experimentelor, el nu a obţinut însă decât o mizerie groasă şi întunecată. Cu cât se uita mai mult la această mizerie, cu atât Perkin vedea mai degrabă o culoare frumoasă, decât un simplu gunoi. În acest mod, Perkin a creat prima vopsea sintetică. Mai târziu, bacteriologul german Paul Ehrlich, inspirat de munca lui Perkin, a găsit o nouă utilitate pentru vopsea, în chimioterapie şi imunologie.

2.
Stimulatorul cardiac (pacemaker) a fost descoperit pentru că inginerul american Wilson Greatbatch a introdus mâna într-o cutie şi a scos ceea ce nu trebuia. Inginerul lucra la crearea unui circuit care să ajute la înregistratea bătăilor mai rapide ale inimii. El a introdus mâna într-o cutie pentru a lua un rezistor cu care să finalizeze circuitul, însă a scos din greşeală un rezistor de 1 megaohm, în locul unuia de 10.000 ohm. Atunci circuitul a început să pulseze timp de 1,8 milisecunde după care se oprea timp de o secundă. Acest ritm se repeta în mod regulat. Sunetul era de fapt o reproducere identică a bătăilor inimii.

1.
Penicilina a apărut în 1928 în timp ce inventatorul său se afla în vacanţă. Bacteriologul scoţian Alexander Fleming a uitat să îşi cureţe instalaţia de lucru înainte de a pleca în vacanţă. Când s-a întors a observat o ciupercă ciudată pe câteva dintre culturile sale de bacterii. Mai mult, Fleming a observat că bacteriile pe care se afla acea ciupercă nu se mai dezvoltau. Penicilina este şi astăzi unul dintre cele mai utilizate antibiotice la nivel mondial.

Ruperea simetriei

Simetriile şi antisimetriile fac parte din experienta noastra cotidiana. Un fulg de zapada nu se modifica daca-l privim in oglinda, o manuşa oglindita este foarte diferita de manuşa originala (o manuşa pentru mâna dreapta devine, in oglinda, o manuşa pentru mâna stânga).

Spunem despre litera A ca este invarianta la oglindire, adica are o simetrie la oglindire, pe când litera Z nu este invarianta la acest tip de simetrie. Pe de alta parte, litera Z arata la fel daca o intoarcem cu susul in jos, pe când litera A se modifica.

Ruperea de simetrie: Si ce daca?

http://science.hotnews.ro/images/nothing.gif

Suntem produse directe ale “ruperii de simetrie” care a avut loc cu miliarde de ani in urma, imediat dupa Big-Bang. Aparitia materiei a fost un eveniment asimetric: dintr-un motiv pe care nu-l ştim inca, in univers a aparut mai multa materie decât anti-materie. Aceasta asimetrie initiala a fost la originea universului, aşa cum il ştim astazi.

Teoria particulelor elementare descrie trei tipuri de simetrie : simetrie la oglindire, simetrie de sarcina şi simetrie in raport cu timpul. In limbajul fizicii, prima este o simetrie de tip P (parity), a doua este o simetrie de tip C (charge) iar a treia o simetrie de tip T (time). Simetria P ne spune ca obiectele şi reflexiile lor in oglinda se comporta exact la fel ; simetria de tip C presupune ca particulele şi anti-particulele lor sa se comporte exact la fel in interiorul ecuatiilor, pe când simetria T inseamna ca evenimentele din lumea particulelor elementare sunt invariante la faptul ca se petrec in trecut sau in viitor.

De ce sunt importante simetriile in fizica ? Pe de-o parte, este vorba despre valoarea lor estetica. Fizicienii sau filosofii cred inca ca o teorie are bune şanse sa fie adevarata daca este simpla şi « frumoasa », adica daca explica elegant fenomenele cu un numar minim de legi. Simetria este o proprietate pe care o cauta orice fizician, ca semn posibil al faptului ca teoria imaginata ar putea fi reala (daca rezista testelor experimentale). Aceasta nu este insa totul : simetriile inseamna, pentru fizicieni, simplificari considerabile ale calculelor. Mai mult, simetriile sunt echivalente, in fizica, cu prezenta unor legi de conservare. De exemplu, legea de conservare a energiei in ciocniri este echivalenta cu a spune ca ecuatiile ciocnirii sunt simetrice.

Simetriile şi asimetriile sunt esentiale in descrierea lumii subatomice, unde descoperirea unor noi şi noi particule elementare a speriat, la inceput, comunitatea ştiintifica : noile acceleratoare construite dupa razboi au descoperit ca particulele « elementare » , proton, neutron, electron, sunt la rândul lor facute din altceva, un ingredient care a primit numele de cuarci (de la un alt laureat Nobel, Murray Gell Man).

De ce are loc ruperea de simetrie ?

Problema « ruperii de simetrie » a inceput in domeniul fizicii solidului, cu o serie de fizicieni care cautau solutia fenomenului numit super-conductivitate. Ruperea spontana de simetrie este considerata, in fizica particulelor, un fenomen generator de ordine. Imaginati-va o tranzitie de faza: de pilda trecerea apei din stare lichida in stare solida.

O picatura de apa este invarianta la rotatie. Un fulg de zapada, nu mai este. De cele mai multe ori, o tranzitie de faza corespunde cu o rupere a simetriei. In general, la energii mici, un sistem ajunge sa aiba o « stare preferata », in care simetria nu mai exista.

Ce a facut Nambu a fost sa mute aceasta problema din domeniul fizicii solidului in domeniul fizicii particulelor. A inceput cu o presupozitie revolutionara : dar daca ruperea spontana de simetrie exista şi in teoria cuantica a campului, cea care descrie comportamentul particulelor elementare ? Am putea descrie o stare similara cu starea de energie minima atunci când vorbim de particule elementare ? O «stare de vid » (vacuum state) ? Pornind de la aceasta presupozitie, Nambu a construit, prin analogie cu fizica solidului, un model al ruperii spontane de simetrie in fizica particulelor.

De ce este insa importanta aceasta descoperire pentru fizicieni ? Teoria lui Nambu a reuşit un mare pas inainte in domeniul fizicii particulelor. Iar mecanismul propus de Kobayashi şi Maskawa raspunde, printre altele, la faimoasa intrebare « de ce exista in univers mai multa materie decat antimaterie ? »

joi, 13 mai 2010

Bancuri

I. Un pusti vine revoltat de la scoala si îi spune tatalui sau ca acolo îl pun sa învete numai inutilitati. Tatal îl întreaba uimit:
- Cum adica?
- Pai la istorie ne pune sa memoram niste ani: 1848/1877-1878/1907/1944/1989. Cica sunt importanti!
- Altceva...
- Pai la geografie tot asa trebuie sa retinem tot felul de denumiri, ca de exemplu: Carpatii "Scurburii", Stramtoarea "Fosfor" si Dardanele, de parca mi-ar folosi la ceva chestiile astea! Daca ma întraba careva merg repede la un Internet Cafe, dau search pe Google si aflu... simplu, nu?
- Da, fiule, da' sa zicem ca iesi si tu cu o fata, si cum va tineti voi asa, de mana, ea te întreaba ce înaltime are varful Chomolugma?
- Nu-i problema! Merg repede la un Internet Cafe, ca-i deschis non-stop, dau search pe Google, aflu si ma întorc sa-i spun...
- Da, da' pana te întorci tu sa-i spui ca are 8848 m s-ar putea sa o gasesti ocupata!
- Cu cine?
- Pai, tot cu un prost asa ca tine, da' care are laptop!


II. Esti betiv atunci cand:
1. Ai discutii în contradictoriu cu obiectele din jur si mai si pierzi.
2. Trebuie sa te tii de asfalt ca sa nu cazi de pe trotuar.
3. Serviciul te împiedica sa bei destul.
4. Doctorul tau gaseste sange în alcool la analize.
5. Ajungi sa crezi ca alcoolul e una dintre grupele de alimente.
6. 24 de ore pe zi, 24 de beri într-o lada - coincidenta? S-o crezi tu!
7. Vezi mai bine daca tii un ochi închis.
8. Nenorocita aia de parcare s-a mutat mai încolo cat erai tu în carciuma.
9. Cazi de pe podea.
10. Pe baietii tai îi cheama Tuborg si Heineken.
11. Auzi, stii ce, da-o-ncolo de masa de seara, 5 beri fac cat o friptura cu cartofi prajiti.
12. Tantarii încep sa zboare aiurea dupa ce te-nteapa pe tine.
13. Toata carciuma te saluta cand intri înauntru.
14. Ai impresia ca cele patru grupe de alimente sunt cofeina, nicotina, alcoolul si femeile.
15. Pisica vecinului devine tot mai apetisanta, pe zi ce trece.
16. Zoe Petre arata bine.
17. Nu-ti recunosti nevasta decat daca te uiti la ea printr-un fund de pahar.
18. Bestia aia de elefantel roz iar te-a urmarit pan-acasa.

III. Daca o pocnesti, se cheama maltratarea sotiei. Daca te pocneste ea, e autoaparare.
Daca iei o decizie fara sa o întrebi, esti nesimtit. Daca ea ia o decizie fara sa te consulte, e femeie emancipata.
Daca-i ceri sa faca ceva ce nu-i place, e dominare masculina. Daca te roaga ea, îti face o favoare.
Daca apreciezi formele unei femei si lenjeria sumara, esti pervers. Daca nu, esti homo.
Daca-i oferi flori, urmaresti ceva. Daca nu, esti fraier.
Daca esti mandru de realizarile tale, esti plin de tine. Daca nu, esti lipsit de ambitie.
Daca o doare capul, e obosita. Daca te doare pe tine, n-o mai iubesti.
Daca vrei sa faci dragoste prea des, esti obsedat. Daca nu, ai pe altcineva.
De aceea barbatii mor mai repede decat femeile.

IV. Vine Ion acasa de la oras si zice catre Maria, hotarat:
- Marie, stinge lumina, trage perdelele si în pat iute.
- Ma Ioane, da' mai am de lucru.
- Dac-am zis, am zis!
Vede Maria ca n-are încotro, se conformeaza. Se pune si Ion în pat, trage plapuma peste ei si zice:
- No, acum Marie, sa-ti arat ce ceas cu fosfor mi-am cumparat.

V. Un ardelean e oprit de un poliţist, care îi spune:
- Daţi-mi numele şi prenumele.
- Ai înnebunit? Şi pe urmă cum mă mai numesc?

VI. Un ardelean şi un lepros stau în închisoare. La un moment dat, leprosului îi cade o ureche... o ia şi o aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade nasul... îl ia şi îl aruncă pe geam. După un timp, leprosului îi cade un deget... îl ia şi îl aruncă pe geam... Ardeleanul nu mai suportă:
-No, dupa cum bag de samă, 'mneata vrei să evadezi!

VII. Traversand o stradă, un ardelean este izbit de o maşină, dar nu păţeşte nimic. Totuşi, şoferul îi pune cateva monede în mană ca să împace lucrurile. Încantat, ardeleanul i se adresează:
- Veniţi des pe aici, domnule?

VIII. Doi ardeleni privesc la ProTV. Se transmit ştirile de la ora 8, unde o femeie vrea să se arunce de la ultimul etaj al unei clădiri.
- Pariez pe cinci mii de lei că se aruncă, spune primul ardelean.
- De acord, spune al doilea ardelean.
Femeia se aruncă totuşi şi al doilea ardelean scoate portofelul, dar primul ardelean nu vrea să primească banii:
- Ştii ce? Eu am văzut şi ştirile de acum două ore.
- Şi eu, spuse primul ardelean, dar nu credeam că se va arunca şi a doua oară!

Telefoane mobile cu nivel ridicat de radiatii

Telefonul mobil a devenit pentru cei mai mulţi dintre noi un accesoriu de neînlocuit. Fie că il folosim pentru a vorbi, a trimite mesaje, a intra pe internet sau a asculta muzică, mobilul se află asupra noastră 80% din zi. Ba mai mult, îl ţinem aproape şi noaptea, atunci când setăm alarma care să ne trezească a doua zi de dimineaţă. Mobilul este, lucru cunoscut, o sursă de radiaţii nocive pentru organism, cu toate că până în prezent specialiştii nu au putut demonstra legătura directă dintre radiaţiile emise de telefoanele mobile şi cancer.
Comisia Federală pentru Comunicaţii din SUA a indicat nivelul maxim pe care ar trebui să îl atinga radiaţiile emise de telefoanele mobile, pentru ca acestea să nu fie dăunătoare sănătăţii utilizatorilor. Cu toate acestea, un studiu făcut de Environmental Working Group arată ca există multe modele d etelefoane care se situează foarte aproape de limita impusă de FCC, 1,6 W/kg.
Iată care sunt telefoanele cu cel mai mare nivel de radiaţii emise:
 Motorola Moto VU 204 (1.55)
 T-Mobile MyTouch 3G (1.55)
 Kyocera Jax S1300 (1.55)
 BlackBerry Curve 8330 (1.54)
 Motorola W385 (1.54)
 T-Mobile Shadow (1.53)
 Motorola C290 (1.53)
 Motorola i335 (1.53)
 Motorola Moto VE240 (1.52)
 BlackBerry Bold 9000 (1.51)
La coada clasamentului se află telefoane ca Samsung Impression SGH-a877 (0.35), Motorola Razr V8 (0.36), Samsung Impression SGH-t229 (0.38), Samsung Rugby SGH-a837 (0.46) şi Samsung Propel Pro SGH-i627 (0.47).

Stiati ca...

㋡ Cea mai lungă eclipsă solară posibilă este de 7 min 31 s. Cea mailungă eclipsă din vremea noastră a durat 7 min 8 s şi a avut loc la vest de Filipine în 1955, iar una ce va dura 7 min 29 s este aşteptată să aibă loc înmijlocul Atlanticului în 2186. Cea mai lungă eclipsă lunară posibilă este de 1 h 47 min– aceasta a fost vizibilă de pe coasta de vest a Americii de Nord în 16 iulie 2000.
㋡ Cea mai fină tăietură:În iunie 1983 s-a raportat că microtomul rotativ cu diamant al microscopului electronic de la Laboratorul Naţional Lawrence Livermore din California, SUA, a tăiat pe lungime un fir depăr, de 3000 de ori.
㋡ Cea mai otravitoare caracatita din lume este de marimea unei mingi de golf?La inceput veti simti un fel de greata. Apoi privirea devine cetoasa. In cateva secunde orbiti. Pierdeti simtul tactil. Nu mai puteti vorbi sau inghiti. Trei minute mai tarziu sunteti paralizati si incapabili de a mai respira.
㋡ Cucuveaua este singura pasare din lume care vede culoarea albastra.
㋡ Panza de paianjen are o rezistenta remarcabila.Un fir de grosimeaunui creion ar puteaopri un Boeing 747 din zbor.
㋡ Cea mai apropiata ruda a lui Tyrranosaurus Rex este gaina.
㋡ Alunele sunt folosite la fabricarea dinamitei.
㋡ Viteza de propagare a durerii in corpul uman este de 110 m/s.
㋡ Firul de par uman poate sustine 3 kg.
㋡ Exista doua animale care pot vedea spatiul din spatele lor farasa-si intoarca capul:iepurele si papagalul.