La 12 septembrie, 1952, doi băieţi din micul orăşel Flatwoods (300 de locuitori) din statul Virginia de Vest, au observat o sferă roşcată care s-a înălţat încet, a înconjurat lin un deal şi după ce a plutit puţin timp, a dispărut în spatele vârfului altui deal. De partea cealaltă s-a văzut o strălucire puternică emanată parcă de un obiect aterizat. Băieţilor li s-au alăturat o cosmeticiană, Kathleen May, cei doi fii ai ei şi prietenul lor Tommy Hyer, precum şi Eugene Lemon, de 17 ani, cu câinele său.
Câinele a luat-o la fugă înaintea grupului şi curând nu l-au mai văzut. Deodată, l-au auzit lâtrând furios şi câteva clipe mai târziu a apărut în mare goană, cu coada între picioare. Un abur urât mirositor s-a răspândit pe teren făcându-i pe membrii grupului să lăcrimeze. Lemon şi Neil Nunley au ajuns primii pe creastă şi, privind în jos, au observat „o sferă mare de foc” la 50 de picioare spre dreapta lor. Alt martor ocular a declarat că sfera era de dimensiunea unei case.
La stânga grupului, pe vârful unui deal, exact sub coroana unui stejar, se aflau două luminiţe şi, la sugestia doamnei May, Lemon a îndreptat spre ele lumina lămpii sale electrice. Spre marea lor uimire, fascicolul de lumină a dezvăluit o făptură grotescă, cu capul în forma „asului de treflă”, după cum au declarat mai mulţi martori oculari, independent unul de altul. În cap se vedea „o fereastră” circulară întunecoasă, cu excepţia celor două luminiţe care aruncau, drept înainte, două raze de culoare albastru-pal. Dar grupul nu a observat ca făptura să fi avut ceva care să semene a braţe sau picioare.
Fiinţa, care părea să aibă peste şase picioare înălţime, s-a îndreptat spre grup, dar nu păşea, ci parcă aluneca plutind. După câteva clipe şi-a schimbat direcţia îndreptându-se spre sfera strălucitoare de la poalele dealului. Totul s-a desfăşurat în puţine secunde, timp în care Lemon a leşinat. Ceilalţi l-au târât cu ei în timp ce fugeau de la faţa locului.
O jumătate de oră mai târziu A. Lee Stewart Jr. de la The Braxton Democrat, îi chestiona, dar majoritatea martorilor oculari de-abia puteau vorbi. Unii au avut nevoie de prim-ajutor medical. Stewart nu avea îndoială că aceştia văzuseră ceva care îi îngrozise teribil. Curând după aceea a izbutit să-l convingă pe Lemon să-l însoţească la locul întâmplării unde Stewart a simţit că nările şi gâtlejul i s-au iritat din cauza unui miros ascuţit, care se înălţa din iarbă.
A doua zi dimineaţa, la ora 7, Stewart a revenit singur în acelaşi loc, unde a descoperit „urme de roţi” coborând pe povârnişul dealului spre o suprafaţă cu iarbă bătătorită, fapt ce indica prezenţa de curând a unui obiect mare. Întâlnirea cu ceea ce presa, fără zăbavă, l-a botezat „monstrul de la Flatwoods” s-a petrecut într-o perioadă când au fost semnalate o serie de obiecte neobişnuite care au survolat regiunea. Bailey Frame, un bărbat din apropierea râului Birch, a afirmat că a văzut o sferă strălucitoare de culoare portocalie, plutind în zona în care a fost semnalat „monstrul”. Obiectul a fost vizibil timp de 15 minute, după care a ţâşnit spre aeroportul Sutton, unde de asemenea a fost zărit.
O relatare – făcută cu o săptămână înainte de evenimentul de la Flatwoods şi la 11 mile de locul acesta – semnala că o femeie şi mama ei, care mergeau cu maşina la biserica din Weston, au întâlnit în drumul lor aceeaşi făptură, sau una asemănătoare. Amândouă au simţit un puternic miros neplăcut, iar femeia mai tânără s-a speriat atât de tare încât a trebuit să fie spitalizată. Această relatare, care nu se ştie cât de adevărată este, nu a apărut în presă, ea fiind înregistrată de doi cercetători de la Civilian Saucer Investigation („Corpul civil de cercetări în legătură cu farfuriile zburătoare”) din Los Angeles.
Scepticii au teoretizat, afirmând că doamna May şi însoţitorii ei văzuseră un meteorit şi o bufniţă şi că numai starea de isterie care i-a cuprins i-a determinat să creadă că zăriseră altceva. Totuşi, când au fost chestionţi separat, la scurtă vreme după incident, martorii oculari au făcut declaraţii pe care cercetătorii le-au calificat drept şocant de asemănătoare; iar scepticii au trebuit să accepte că nu putea fi vorba de o înţelegere prealabilă între aceia care făcuseră declaraţiile.
O femeie din oraşul Jolliette, statul Quebec, din Canada, a informat că a zărit o făptură asemănătoare pe când privea pe fereastra locuinţei, în dimineaţa zilei de 23 noiembrie, 1973. Ea şi-a trezit soţul, care îndată a ieşit afară, dar nu a găsit decât un câine „speriat de moarte”. Poliţia din localitate a exprimat părerea că femeia era sinceră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu